Vineri după-amiază

Feb 13, 2026

Vineri după-amiază

Pământul ăsta se învârtește cu noi doi
prin ploaie
printre copaci și case

Încleștați într-un țipăt
stăm cât de departe se poate
unul de celălalt
și nu deschidem ochii și gura
de teamă că ne-am îneca în ploaie

Totul aerul s-a strâns
în ultimul tău cuvânt
și se stinge încet în plămânii mei

Ploaia e mai departe de noi
decât orice pe lume
Nici măcar o mansardă deasupră-ne
nu e, să ne-o aducă aici

Pomul ăsta, de care tocmai
s-au scuturat propriile lui flori,
a adormit și s-a uitat înverzind
(umbrelă prăfuită între noi și ploaie)

și mă plouă stând în echilibru
pe marginea somnului
- totul e somn -
și-abia mai pot să-ți spun

Că plouă de zici că marea toată
s-a mutat în cer.

Merele verii trecute