Dimineață
Doamnă, să-ți sărut tâmpla mă lasă,
Umbra nopții pe pernă,
Deasă, pe bolta cerului joasă.
Dimineața vine și dinții ei ne rup în două.
Doamnă, să-ți usuc tâmpla mă lasă,
de rouă.
Hai, mai trece-mi o dată, o dată prin ochi,
Adu-mi înapoi cuvintele, neînceputa
lacrimă de deochi.
S-adorm la loc, doamnă, mă lasă,
Cu mâinile pustii, pustii,
Să am cum visa c-ai plecat,
c-ai plecat și
că n-ai să mai vii.