Curtea

A cinsprezecea poezie din cartea "Merele verii trecute".

Curtea

Intru în Dobrogea
Ca la mine în curte.

Gardu-i de apă, stuf și nisip.
Îl sar. Nu e nimeni.

Doar struguri în boltă,
grauri fricoși,
Și aer uscat, măcinat
Între iarbă și vânt.

Dudul cu leagăn e cenușă de mult,
Câinii-s aceiași, morți și iar pui și iar morți.

Amintirile mele dorm de prânz
În paturi cu perne enorme,
Sub candele și icoane și poze gri,
În camere care miros duios
A om bătrân.

Vecinii mai strigă din drum
După țuică.

Dar nu-s aici decât eu,
Oprit între două trenuri

Pentru o ultimă cană cu apă
În curtea asta plină ca inima mea

De umbre, de dor,
De vânt și
De soare.

---